O noapte dedicată spiritului monarhic

Publicat in data de marți, martie 13 th, 2018 · no Comments · In

O noapte dedicată spiritului monarhic

 

 

În data de 14 decembrie 2017, printre miile de oameni doritori să se închine la catafalcul Majestății Sale, am fost și eu, alături de doamna profesoară de istorie și de câțiva dintre colegi. Dacă ar fi să descriu intrarea în curtea Palatului, pot spune că în preajma acesteia mă simțeam înmărmurită de mulțimea candelelor, florilor, desenelor și fotografiilor care îl ilustrau într-un mod glorios pe regele Mihai I. Era o deosebită liniște în răcoarea nopții care ne pătrundea în timp ce  înaintam în cel mai lung șir de oameni din care am făcut parte vreodată.

Pe parcursul celor 8 ore petrecute în noapte, fără a renunța la scopul propus, începusem să apreciem din ce în ce mai mult o simplă sursă de căldură pe care o aveam, o candelă… urma să o așezăm printre celelalte, pe altarul din fața porții Palatului. Cu toate că poate fi greu de crezut, timpul a trecut surprinzător de repede, dar asta pentru că am fost împreună, ne-am păstrat buna dispoziție, în ciuda oboselii și a frigului persistent. Bineînțeles că nu m-as fi gândit niciodată că voi avea șansa de a trăi o astfel de experiență, plină de dorința de a ajunge în locul propus, aceasta crescând și mai mult în momentul intrării în curte. Îmi aduc aminte defilările soldaților aflați de pază care își schimbau tura, așadar erau înlocuiți de alții, prin pași răsunători în tăcerea nopții. Era în continuare frig, tremuram, dar zâmbeam, deoarece știam că sunt din ce în ce mai aproape de Sala Tronului. Odată ajunși în interiorul Palatului, căldura, de fapt, mai mult decât atât, bucuria ca am ajuns după 8 ore într-un loc cu acea arhitectură, cu mobilier și decorațiuni pline de grandoare, ne liniștește întreg corpul istovit și înghețat. Îmi aduc aminte căt de fascinată eram atunci când am observat cum regele Carol I ne privește cu multă măreție de pe peretele din spatele nostru, dintr-o pictură superbă, urmărindu-ne până ce, în sfărșit, am ajuns  în dreptul Sălii Tronului. Așteptând la rând, privesc pe fereastra din stanga noastră. Șirul de oameni de afară continuă să fie la fel de lung și la ora 02:00. Îmi aminteam că am stat exact ca acei oameni, în frig, întaintând cu pași mici și rari.  Așadar, mă aflam, în sfârșit, foarte aproape de catafalc! În timp ce priveam spre Sala Tronului, aud vocea șoptită a doamnei profesoare, spunându-ne că micul rege, încoronat la numai șase ani, a întrebat-o pe bunica lui dacă se va mai juca vreodată… Atunci privesc catafalcul. Acel băiețel devenise un rege extraordinar de iubit…

Am avut mari, mari emoții. M-am închinat în fața Majestății Sale Regele Mihai I, am atins catafalcul,  apoi am pășit pe covorul de un roșu regal,  care ducea spre ieșirea din sală. În timp ce mergeam, mă gândeam că Suveranul nostru ne privește în acel moment de undeva de sus, continuând  sa-și vegheze Țara.

 

Înainte de a ieși din Palatul Regal, păstrându-mi emoțiile din Sala Tronului, am scris câteva cuvinte  în acea carte de condoleanțe. Într-adevăr, după o astfel de experiență, chiar cred că sufletul poate să ți se purifice, având acel sentiment de liniște interioară, o stare de împăcare, întrucât dorința noastră fusese îndeplinită. Voi păstra, cu siguranță, acest moment în inimă și îl voi purta cu mine pe drumul vieții mele, amintindu-mi, cu recunoștință, că am fost contemporană cu Regele Mihai al României.

       Ioana Ghimpețeanu, clasa a XII-a A

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

De obicei raspundem in 24 de ore exceptand vacantele si zilele nelucratoare. Toate emailurile sunt confidentiale.

Va multumim pentru ca ne-ati contactat.

Enter a Name

Enter a valid Email

Message cannot be empty